Glutamatul de monosodiu este un potenţator de gust descoperit ca atare în 1907, în Japonia, de către Kikunae Ikeda. Bucătăria japoneză folosea deja de cel puţin o sută de ani un extract dintr-o plantă de mare, numită kombu. Uscată şi preparată, aceasta era folosită ca aromă specială cu rolul de potenţator de gust, fără însă a se cunoaşte cu adevărat cauza pentru care dădea un gust atât de plăcut mâncării.

Cercetătorul japonez a descoperit că substanţa responsabilă pentru potenţarea gustului este glutamatul şi a vândut patentul companiei japoneze de condimente Suzuki. Împreună au pus bazele companiei Ajinomoto în 1909, denumire care în traducere ar însemna „esenţa gustului”. Aşa a început producţia în masă a glutamatului de monosodiu – substanţă produsă prin procedee chimice şi mult mai puternică decât kombu, varianta sa naturală –, iar în 1933 în Japonia se ajunsese deja la o producţie de aproximativ 5 tone, scrie familiaortodoxă.ro.

Cercetătorul Russell L. Blaylock descrie în lucrarea sa „Excitotoxinele – gustul care ucide” modul în care acţionează asupra celulelor şi neuronilor glutamatul produs în cantităţi industriale şi adăugat în hrana noastră. Celulele folosesc un sistem de siguranţă pentru a absorbi elementele nutritive, iar cheia acestui proces este calciul sau sodiul, substanţe care deschid „uşa” celulei. Calciul este deci şi substanţa care deschide uşile neuronilor din creier, pentru a face loc agenţilor nutritivi, care, la rândul lor, determină neuronul să transmită semnale. Dar când neuronul este expus unor excitotoxine precum glutamatul de monosodiu, sistemul de blocare al neuronului este perturbat: nu numai că o doză prea mare de calciu dăunează, dar neuronul devine supraexcitat şi transmite neîncetat semnale până ce se epuizează şi moare. – www.antena3.ro

Monoglutamatul de sodiu este o sare sodică din acidul glumatic, un aminoacid non-esențial apărut natural. Este folosit ca aditiv alimentar și este de obicei vândut ca potențator de gust. Acesta are codul HS 29224220 și codul E621. – https://ro.wikipedia.org

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am devenit dependent de un anume cozonac. Efectiv mă gândesc zilnic la el. Am ajuns să îmi schimb drumul pentru a nu fi tentat să cumpăr măcar o bucată de la patiseria mea preferată.

Se pare că monoglutamatul (MSG) de sodiu a depășit cu mult metodele clasice de a te face client fidel. Iar firma respectivă nici nu trebuie să reducă prețurile. Ba mai mult, poate să și reducă calitatea. Dacă întrebi un client fidel de ce cumpără acele produse, îți va răspunde că îi plac. Problema este că nici el nu știe de ce îi plac.

MSG a fost descoperit accidental în china acum mai bine de 100 de ani. Obținut artificial, are un preț mic și se poate procura din zonele frecventate de chinezi (Dragonul Roșu, Europa) pentru 2lei/kg. Dacă îți place mâncarea chinezească, trebuie să ști că MSG condimentează în cantități mari mâncărurile chinezești, iar în ultima vreme cam toate produsele procesate din magazine, cofetării și restaurante conțin acest condiment minune.

Chiar dacă am realizat gravitatea situației, mi-a fost foarte greu să mă abțin. Dar majoritatea oamenilor sunt naivi, nu pun la îndoială corectitudinea și bunăvoința celorlalți și sunt ignoranți la semnalele de alarmă pe care le primesc de la prieteni prin email sau facebook. Chiar și când le spui față în față ce ți s-a întâmplat și le aduci dovezi, te vor considera nebun.

Această teorie a conspirației trebuie să fie suficient de nebunească, încât să nu o creadă nimeni!

Ce nu se știe despre monoglutamatul de sodiu este că nu are ca efect doar obezitatea și bolile asociate acesteia. Creierul nostru este protejat de majoritatea toxinele periculoase din sânge. Excepție o face monoglutamatul de sodiu, care pe lângă inhibarea senzației de sațietate, deschide o breșă de securitate, permițând și altor toxine periculoase să ajungă la creier.

© atlasuldesanatate.ro