Nu am crezut niciodată în puterea gândului, deși am văzut efectele lui de mai multe ori. Mereu am căutat o explicație logică pentru materializarea gândurilor. Vi s-a întâmplat să vă gândiți la o mașină roșie și apoi să observați în jurul vostru multe mașini roșii? Eu cred că ele ar fi existat acolo și dacă nu v-ați fi gândit în prealabil la o mașină roșie, doar că nu le-ți fi observat.
În 2005 am fost la un magazin de mașini. Acolo se remarca un model nou cu forme plăcute. M-am urcat timid la bordul exponatului și am exclamat că mă simt ca într-o navă spațială. Nu îmi permiteam nici măcar un bilet de autobuz pe vremea aceea. Așa că mi se părea cu neputință să ajung vreodată să am o mașină ca aceasta. M-am îndrăgostit de ea pe loc! Deși am refuzat să mă gândesc la ea ca la mașina mea, o vedeam peste tot și mă gândeam la ea ca la un vis.
Puterea gândului meu a fost așa de mare încât un an mai târziu am cumpărat această mașină. Toate oportunitățile necesare achiziționării acestui autoturism, pe care altfel nu le-aș fi văzut, acum se deschideau în fața mea. Toate acțiunile mele mă conduceau cu pași mărunți spre îndeplinirea acestui obiectiv fără consimțământul meu. Am ales un nou loc de muncă mai bine plătit. De asemenea, nu îmi dau seama cum am reușit să conving ambele părți să îmi păstrez serviciul vechi în paralel cu cel nou. Am reușit să strâng în 6 luni suficienți bani pentru un avans, iar cu ajutorul unui credit la vedere puteam să cumpăr integral cea mai ieftină mașină nouă.
Deși cunoșteam drumul spre magazinul de unde urma să cumpăr noul autoturism, am coborât din autobuz cu o stație mai devreme. Iar asta nu m-a deranjat pentru că era în dreptul magazinului unde era expus autoturismul de care mă îndrăgostisem. O dragoste ce îmi era refuzată de nivelul meu social. Acolo am refuzat a mia oară gândul de a avea această mașină. Însă în interiorul meu tânjeam după ea.
Nu îmi dau seama cum am pus problema, dar am primit economiile bunicilor, deși ei nu m-au încurajat niciodată să cumpăr sau să folosesc un autoturism. De asemenea, părinții mei au devenit cei mai încrâncenați în îndeplinirea acestui vis. Recunosc că partea cea mai grea a fost să mă conving pe mine că fac un lucru bun achiziționând acest autoturism, deoarece banii au fost strânși cu sacrificii mari când aveam nevoi reale stringente.
De atunci am condus și alte mașini, mai performante, mai noi, dar niciuna nu m-a făcut să simt acea conexiune dintre om și mașină prin care mașina devine o prelungire a mâinilor, picioarelor și a terminațiilor nervoase. Este o senzație plăcută, familiară.
Probabil că prima dragoste nu se uită niciodată!
© atlasuldesanatate.ro
Imi permit sa remarc (referitor la expresia ta “om și mașină prin care mașina devine o prelungire a mâinilor, picioarelor și a terminațiilor nervoase. Este o senzație plăcută, familiară.”) faptul ca, asa cum mi-a explicat mentora mea A. F. in cadrul cursurilor Thetahealing, senzatia cand conducem masina este similara cu cea in care ne regasim in starea Theta, iar in aceasta stare pot spune ca toate visurile noastre devin realitate. Starea Theta ne apropie de Sursa.
Tot ce transmitem Sursei – cu bune intentii – se implineste.
Din nematerial totul a devenit material si este conform gandurilor omenirii. Totul este aliniat la gand, nu-i asa?
Puterea gândului este o realitate… Nu căuta logica pentru că logica omului nu este aceeași cu cea cerească! Noi ne-am îngrădit cu bruma de știință pe care am deprins-o, stângace dar cu bază solidă pentru noi pentru că întotdeauna în relațiile noastre avem nevoie de un reper! Tot așa și timpul, spațiul, unitățile de lungime, greutate etc le-am cunoscut. Toate au trebuit raportate la ceva… ales sau revelat, dar ceva care pentru noi are dimensiune, pentru infinit și universalitate, nu prea… adică suntem limitați dar nu trebuie să disperăm. Să dorim câte puțin din toate și să ne mulțumim cu ce primim. Ceea ce dai vei primi – este o lege cunoscută… puterea gândului pleacă din adâncuri neinvestigate/cunoscute de noi înșine… am primit dar nu știm să prețuim, să exploatăm pentru că cele 5 simțuri uneori ne obturează aplecarea către adâncurile sufletului – eului, dacă îți place mai mult exprimarea… caută liniștea, adâncește uitarea de sine, abolirea egoismului (firesc, dealtfel, omului prin natura lui!) întărește-ți iubirea, acceptarea și părăsirea propriei identități și vei vedea ce ți se va deschide!
Așa este! O rudă de-a mea, om de știință în fizică nucleară, mi-a spus doar atât: totul se petrece în mintea noastră…