Drogurile sunt substanțe solide, lichide sau gazoase a căror folosință se transformă în obicei și afectează funcționarea sistemului nervos. Dependențele se formează la nivelul creierului prin activarea repetată a căilor neuronale de recompense prin eliberarea de neurotransmițători cum este de exemplu dopamina. Activarea sistemului recompensei produce individului stări euforice de plăcere și de fericire întărind dorința de reutilizare a substanței respective.

Nicotina – substanța activă din planta de tutun

Prin inhalare, aceasta este absorbită la nivelul plămânilor și produce eliberarea de neurotransmițători:

• acetilcolina care duce la sporirea atenției
• dopamina care activează mecanismul de recompensă
• glutamatul ce întărește amintirea senzației plăcute
• endorfine care reprezintă un analgezic natural

© atlasuldesanatate.ro

De ce este nicotina din tutun un drog atât de puternic?

În afara celor aproape 4.000 de substanțe deosebit de toxice pentru organism, de gudron și monoxidul de carbon, fumătorul inhalează nicotina. Aceasta substanță, de altfel utilizată pe scară largă drept insecticid și fungicid în agricultură, declanșează în organism o serie de reacții chimice la nivel neuronal, care duc la eliberarea dopaminei în organism.

Dopamina este numită hormonul plăcerii. Această substanță îmbunătățește conectivitatea legăturilor sinaptice și duce la descărcări electrice mai intense între celulele nervoase. Ca urmare, nicotina oferă fumătorului o plăcere asemănătoare recompensei la primirea unei laude, după rezolvarea unei probleme dificile sau momentului de receptare a unei opere de artă, inducând o stare de bine, de mulțumire de sine și de relaxare.

Mai mult, nicotina duce la secreția de adrenalină, eliberată de organism în momente de tipul “lupta sau fugi”. Nicotina ajută creierul să facă față mai bine situațiilor de stres, ajută la îmbunătățirea concentrării în timpul rezolvării unor sarcini. De aceea, atunci când știu că urmează o perioada de creștere a tensiunii psihice, fumătorii își aprind instinctiv o țigara. În afară de respirația scurtă și rapidă, de pulsul accelerat și de tensiunea arterială ridicată, adrenalina duce la o imediata vărsare în sânge a unei cantități crescute de zahăr, pentru a pregăti mușchii de luptă sau fugă.

Ca și cum n-ar fi făcut destule până acum, nicotina determină pancreasul să secrete mai puțină insulină. Excesul de zahăr din sânge nefiind consumat prin activitate musculară și pe fondul cantității mari de glucoză care trebuie metabolizată de către organism, senzația de foame este inhibată.

O legenda spune ca un rege al Spaniei, văzând acest efect, a dispus fumatul obligatoriu în rândurile armatei, scăzând masiv cheltuielile cu hrana în timpul campaniilor militare.

Cu timpul, în creierul fumătorului se formează așa numitele cai neuronale care țin nu numai de efectele chimice, dar și de gesturile legate de fumat (de exemplu ceremonia aprinderii țigării) sau de condiționarea socială (șprițul cu băieții, cafeaua de dimineață). Cu cât numărul de țigări pe zi este mai mare, cu atât mănunchiul de neuroni care se ocupă de această activitate este mai gros. Rata de insucces a renunțării este atribuită, în bună măsură, și acestui factor.

Poate cea mai mare rezistență la abandonarea fumatului o depune subconștientul. Pe scurt, subconștientul este acel nivel al minții noastre în care este depozitată întreaga noastră personalitate, tot ceea ce suntem noi, oamenii – amintiri, deprinderi, cultura, afecte, voință. Subconștientul funcționează după principiul plăcerii și refuză orice durere. Or, renunțarea la tutun este o durere, pentru că trebuie suprimate efectele dopaminei, adrenalinei și insulinei.

Medicamentele de sinteză sau naturiste create contra fumatului se bazează tocmai pe acest factor: ele induc o senzație de neplăcere la inhalarea și mirosul fumului de țigara (durere) și totodată detoxifica organismul, creând o stare de bine.

Sursa: www.ziare.com